Voi în Montessori lăsați copiii să facă ce vor, fără să îi spuneți nu, așa e?
Am auzit de multe ori întrebarea asta de la diferite persoane care înțeleseseră ideea de libertate ca lipsa regulilor. Și cred că este într-adevăr la îndemână o explicație de acest tip, căci ce înseamnă libertatea pentru mulți, dacă nu faptul că nu trebuie să ascult de nimeni și sunt liber să fac ce vreau?
Eu propun să ne uităm la ideea de libertate altfel. Să o vedem ca pe posibilitatea de a te exprima fidel trăirilor și ideilor tale, cu respect față de tine și față de ceilalți.
Cu perspectiva asta în minte putem vorbi de libertatea din mediul Montessori.
Independența este unul dintre scopurile educației Montessori, tocmai pentru că ne dorim ca cei mici să crească echilibrat și să se adapteze societății în care își vor găsi rolul. Și nu poți să te adaptezi și să te dezvolți sănătos dacă mereu depinzi de cineva sau de ceva. Ai nevoie să fii independent pentru a putea lua decizii, pentru a ști ce poți face și ce nu și pentru a-ți satisface nevoile și a-ți urma interesele.
De ce aduc vorba de independență? Pentru că nu poți fi cu adevărat liber dacă nu ești independent. Dacă depinzi de altcineva pentru a ști ce poți face, dacă cineva alege mereu pentru tine, dacă nu ești lăsat să faci lucruri de care ești capabil, nu poți spune că ești independent, prin urmare nici liber.
Mediul Montessori ajută copilul să își dezvolte independența și îi lasă libertatea să se construiască pe sine, să își dezvolte abilități prin exersare în ritm propriu, să descopere ce poate face și unde mai are de lucru.
Cum este copilul liber în Montessori?
Copilul e liber să aleagă cu ce lucrează.
Fiecare copil primește prezentări ale materialelor din mediu, pe baza observărilor educatorului, care e atent la interesele și nevoile lui și la ce poate face.
Copilul e liber să se miște prin mediu.
Nu stă la o masă anume, la o anumită oră, ci se mișcă fără a fi condiționat de un anumit orar de activități sau de un loc anume. El se poate plimba prin grupă, poate observa lucrul altcuiva, poate citi la colțul de lectură, poate pregăti o gustare, poate petrece timp cu un alt coleg.
Copilul e liber să se exprime.
El vorbește cu colegii și cu adulții oricând simte nevoia, exprimându-se atât cât poate și când se simte confortabil să facă asta, fără a fi presat de o activitate anume sau de cineva din jur.
Copilul e liber să lucreze atât cât are nevoie.
Poate lucra oricât și oricând dorește cu un material care i-a fost prezentat și pentru care e pregătit. El alege unde lucrează, la masă sau la covoraș, cu cine lucrează, cu un coleg, singur sau cu adultul, dacă e cazul.
Dar cum este această libertate fără o ordine, fără un mod de a face lucrurile? Atunci când intrăm într-un oraș nou, avem nevoie să ne putem orienta, poate avem nevoie de o hartă. Așa și un copil are nevoie de niște puncte de reper pentru a se adapta în orice situație sau mediu nou. O hartă este de folos pentru a te ajuta să îți canalizezi energia și pentru a te ajuta să te familiarizezi cu noul.
Harta e dată de anumite limite sau reguli care îți arată unde se termină libertatea ta și începe libertatea celuilalt. A fi liber nu înseamnă să fii nepăsător față de consecințele acțiunilor tale și față de nevoile celorlalți.
În Montessori nu există atât de multe reguli, dar cele de bază care există sunt extrem de importante și ajută la formarea acelei hărți mentale care îi oferă copilului posibilitatea de a înțelege libertatea într-un mod sănătos.
Limitele se învârt mereu în jurul a 3 elemente cheie:
Respect față de sine.
Respect față de ceilalți.
Respect față de mediu.
În momentul în care ai libertatea să faci ceva, îți este prezentată și harta situației respective, pentru a ști ce este în regulă și ce nu. Așa, copilul învață să își regleze comportamentul și să acționeze cu respect față de sine, de ceilalți și de mediu. Pentru fiecare dintre libertățile de care am vorbit mai sus, există și limite.
Libertatea de a alege cu ce lucrezi
- atât timp cât acel material este disponibil, nu e folosit de un alt coleg;
- materialul ți-a fost prezentat sau ai observat un alt coleg care lucrează cu el;
- ai abilitățile necesare pentru a avea succes cu acel material.
Libertatea de mișcare
- mergi, fără a alerga (alergarea se întâmplă afară);
- mișcările tale nu deranjează pe alții, nu le fac rău, nu distrug mediul sau lucrurile altora și nu te pun în pericol.
Libertatea de exprimare
- folosești un limbaj potrivit, care nu îi rănește pe ceilalți, politicos;
- folosești un ton potrivit, fără să țipi sau să întrerupi pe cineva care vorbește sau lucrează.
Libertatea de a lucra oricât și oricând
- folosești materialul într-un mod respectuos, în scopul în care a fost creat (nu îl arunci prin grupă de ex.);
- lucrezi în timpul ciclului de lucru (la plecare, când vin părinții nu mai poți alege un material de lucru, dar ești lăsat să termini ceva început deja).
Este important să oferim copiilor libertate în cadrul unor limite, pentru ca ei să poată construi pe acele limite o hartă proprie de acțiune în diferite contexte cu care se vor întâlni de-a lungul vieții. Cu cât harta e mai clară și mai bine interiorizată, cu atât copilul va putea să aibă o bază sigură la care se va întoarce mereu, funcționând ca o busolă a conștiinței sale.
Să oferi libertate unui copil este o dovadă de respect.
Vorbesc despre libertatea care vine și cu atenție față de tine, de ceilalți și de mediu. Să oferi libertate fără limite cuiva care încă nu a dobândit autocontrolul, este o insultă la adresa ideii de libertate, cum spunea Maria Montessori. Nu te poți aștepta ca un copil să înțeleagă ideea de libertate, dacă nu îi este arătat un mod sănătos de a fi liber. Copilul se construiește pe sine și își construiește percepția despre lume, percepție modelată de ceea ce noi ca adulți îi arătăm.
