Scriu articolul ăsta după un an în care m-am provocat pe mine să învăț multe lucruri noi, un an cu schimbări, care mi-a arătat că frustrarea e foarte enervantă și nu aduce plăcere, dar aduce progres. Și îl scriu după un curs recent care m-a făcut să meditez asupra a ce înseamnă să fii prezent pentru copil și să îl pregătești pentru viitor.
Nu e un articol cu răspunsuri, e mai degrabă unul cu întrebări.
Vrem ca ce aducem în viețile copiilor să îi ajute să fie fericiți sau să găsească un drum pe care să meargă pentru a reuși să experimenteze cât mai des momente de împlinire sau fericire. Vrem să fim sprijin, să urmăm copilul pentru a putea să îi dăm exact ce are nevoie.
Montessori ca întreg are ca scop pregătirea copilului pentru viață, iar faptul că m-am format în această metodă n-a fost întâmplător sau o coincidență: a fost mai ales pentru că rezonez cu acest scop și cu felul acesta de a privi copilul și educația.
Noi am fost crescuți într-un anumit fel, iar lumea în care noi acum suntem adulți sunt convinsă că e extrem de diferită de ce își imaginau părinții noștri că va fi, atunci când aveam 3-4 ani. Mai ales dacă te-ai născut prin ‘80-‘90 și ești adult azi. Schimbările care s-au petrecut în ultimii 20-30 ani sunt fantastice și trezesc deopotrivă uimire și admirație, dar și frică și confuzie.
Și atunci dacă scopul nostru astăzi este să pregătim copiii pentru lumea ce va urma și să le oferim cele mai bune unelte să își găsească locul și menirea în acea lume, cum facem asta dacă nu știm ce va urma?
Cum facem asta într-un mod cât mai sănătos și complet, fără să ne ia panica de câtă responsabilitate stă pe umerii noștri? Nu am un răspuns, dar cred că ajută să ne punem întrebări și să verbalizăm ce simțim, de ce ne e frică și cu ce ne încurajăm sau ne motivăm pentru a găsi soluții.
Urmează un nou an și cu siguranță multe alte schimbări, de la micul nostru univers (familie, lucru, oraș), până la țară, continent, lume, planetă, univers. De curând a fost lansat cel mai performant telescop, James Webb, la care s-a lucrat 30 de ani și care călătorește atât de departe de Pământ încât promite să aducă informații de la începuturile Universului, de după Big Bang. What a time to be alive!
E de la sine înțeles că oricât am încerca să prezicem ce va aduce viitorul, nu vom putea fi atât de aproape de adevăr pe cât am avea nevoie să ne liniștim mințile și sufletele. Copiii nu vor avea probleme în a ști să folosească ceea ce le pune noua lume la dispoziție, tehnologia devine din ce în ce mai intuitivă și mai ușor de folosit, iar plasticitatea creierului ne ajută să ne adaptăm cognitiv și să învățăm orice. Problemele vor apărea din alte locuri și nu din faptul că nu vor fi suficient de pregătiți cognitiv.
Să urmezi copilul înseamnă să te adaptezi la ceea ce el are nevoie. Doar că odată cu felul în care se dezvoltă societatea și nevoile acestea pot arăta diferit de cum arătau de exemplu acum 100 de ani.
Deci să urmezi copilul înseamnă și să te adaptezi la felul în care se schimbă lumea.
Dacă rămânem prinși în vechi moduri de a face lucrurile, dacă nu ne motivăm să știm mai multe, să folosim noi descoperiri și cercetări din diferite domenii care ne ajută să cunoaștem mai bine felul în care se dezvoltă un copil, nu vom putea spune că îl pregătim pentru o lume care urmează, ci pentru una care a trecut.
Iar asta cred că este cu adevărat greu de făcut, este o provocare, pe care dacă o conștientizezi și ți-o asumi aduce cu sine frustrare, îndoială, disconfort, dar și satisfacție, curiozitate, perspectivă și înțelegere.
Cred că deși schimbarea trezește frică, rezistență sau disconfort, este totodată și un aliat, care ne este de folos în acest scop de a-i pregăti pe cei mici pentru viață.
Pentru că atunci când avem în minte că schimbarea este o certitudine și o constantă, atunci știm și că mai important decât a transmite informații este să îl ajutăm pe copil să capete skilluri și obiceiuri care să îi fie de folos pentru a face față schimbării, indiferent de natura ei.
Iar aceste abilități țin de a-i învăța cum să fie ei înșiși în prezența celorlalți, de cum să comunice cu alții sănătos și eficient, de cum să gândească critic și să găsească soluții, de cum să filtreze informații și să facă alegeri educate, de cum să afle despre lume și să fie deschiși la a afla despre tot, de a le stimula o curiozitate nesfârșită, de a ști cum să învețe și să cerceteze, cum să se pună la îndoială pentru a progresa, de cum să privească greșeala ca pe o ocazie de a învăța, de a fi empatici și conștienți de impactul pe care îl au asupra micului lor univers și automat asupra lumii în imensitatea sa.
Asta îmi propun să fac în anul ce urmează și nu numai: să îmbunătățesc ce știu deja și să aflu și mai multe moduri de a dezvolta aceste abilități. Pentru că nu putem prezice cum va arăta lumea pentru a ști exact ce cunoștințe să îi învățăm. Cognitiv, le transmitem ce știm acum, însă adaptarea lor la ce urmează nu va ține de informații teoretice, ci de skilluri dobândite.
Sharing the love for Montessori,
❤️ Simona
