Imaginează-ți că conduci o mașină și știi că frânele nu funcționează. Ce vei face?

Vei deveni automat hipervigilent, pentru a nu păți ceva.

Asta se întâmplă cu un copil care nu se poate baza pe limite constante și rezonabile din partea adultului. Atunci când noi setăm limite pentru copil, acționăm ca sistemul nervos parasimpatic, ca o frână.

Cu timpul, cu cât setăm limite mai constante, cu fermitate și blândețe, cu atât copilul începe să internalizeze acel Nu și creierul său se dezvoltă pentru a putea să fie el frâna de care are nevoie.

Limitele :

• Creează relații sigure și previzibile pentru copil, ceea ce îl ajută să știe că se poate baza pe cei de lângă el.
• Dezvoltă încrederea copilului în adult, știind că el este acolo pentru a-l ghida și a-l ține în siguranță.
• Creează un mediu sigur, constant în care copilul poate face munca cea mai importantă a copilăriei, aceea de a se dezvolta
• Limitele spun copilului: ești văzut, ești auzit, ești iubit. Sunt aici să te ghidez, să îți arăt cum.
• Dezvoltă capacitatea de a avea relații sănătoase, empatia și autocontrolul.
• Contribuie la crearea unui mindset de creștere, flexibil, concentrat spre dezvoltare, evoluție.

Limitele sunt esențiale în dezvoltarea emoțională a copilului, în evoluția sa spre un adult echilibrat și sănătos.

Și cum le stăm atunci? Cum facem să setăm limite constante, cu blândețe și fermitate?

Limitele pot fi setate înainte ca lucrurile să escaladeze. Ele pot fi stabilite din timp.

Cum?

Prin pregătirea copilului, de exemplu înainte de a face ceva. Treceți prin scenariu care urmează și stabiliți exact ce așteptări aveți, unde sunt limitele și ce aveți de făcut pentru a le respecta.

Un alt mod de a stabili limite este discutarea acestora în întâlniri de familie, aceasta e o soluție din disciplină pozitivă care îmi place extrem de mult.

O dată pe săptămână de exemplu, stabiliți o întâlnire de familie, la care să participe toți membri familiei, unde puteți discuta probleme, soluții, lucruri frumoase, lucruri pe care le apreciați, dar și limite.

Fii atent la triggere: ce generează un comportament al copilului?

De regulă, există anumite lucruri care generează un anumit comportament. Și putem afla care sunt, observând ce se întâmplă înainte de declanșarea comportamentului: ce făcea copilul, ce se întâmpla, când era (la somn, dimineața la plecare?). Ce se întâmplă după, în timpul?

Asta ne ajută să putem preveni anumite momente, să găsim soluții pentru a pregăti mediul mai bine pentru copil, pentru a nu ajunge la comportamentele care ne fac să impunem limite.

Fii ferm și blând.

Când spun ferm nu mă refer în niciun caz la agresiv, violet, nu mă refer la lipsă de empatie, țipete sau un limbaj al corpului care induce frică.

De exemplu, atunci când suntem prea fermi, am spune:

Ți-am zis că nu îți cumpăr nimic, potolește-te sau nu îți mai cumpăr nimic niciodată.

Atunci când suntem prea blânzi, am spune:

Te rog, oprește-te din plâns, uite îți iau ceva de data asta, dar amintește-ți că nu pot să îți iau de fiecare dată când mergem la cumpărături.

Atunci când suntem blânzi și fermi putem spune:

Oh, da te cred că îți dorești mult punga asta cu jeleuri, e greu când mergi la magazin să nu vrei să cumperi tot felul de lucruri. Nu cumpărăm acum decât ce avem nevoie, ca să facem paste când ajungem acasă. Pui tu pastele în coș?

Creierul copilului de la etaj, cortexul frontal, este în formare, cel care e responsabil de luarea deciziilor, de gândirea în perspectivă, de reglarea emoțională și de toate lucrurile esențiale care ne fac un adult echilibrat.

Noi, adulții trebuie să funcționăm ca acel creier de la etaj pentru copii și să fim modele de trăsături pe care vrem la rândul lor să și le dezvolte.

Asta înseamnă și să ghidăm copilul și să îl menținem în siguranță prin limite sănătoase, care nu exclud empatia și care nu pierd din vedere nevoia copilului.

Vorbesc despre limite în detaliu în cursul înregistrat: De la momente dificile la conectare, cu creierul copilului în minte.

Aruncă o privire și scrie-mi dacă ai întrebări!