Cât de mult socializează copiii în mediul Montessori?
Image by SplitShire from Pixabay
My Montessori Shelf » Blog

Read in English

Cât de mult socializează copiii în mediul Montessori?

O clasă Montessori poate fi asemănată cu o microsocietate. Cât de multe ocazii are copilul de a socializa în mediul Montessori și cum se întâmplă asta?

Una dintre dorințele pe care le au părinții pentru copii lor este să socializeze, să își facă prieteni, căci asta e până la urmă una dintre dovezile adaptării sociale, aceea că poți interacționa cu ceilalți și poți să creezi relații semnificative cu cei din jur. Socializarea devine indice pentru adaptarea copilului la grădiniță, pentru dezvoltarea sa emoțională. Din această dorință se naște curiozitatea sau uneori chiar îngrijorarea: aici la Montessori socializează? se joacă? dacă nu sunt jucării și lucrează singur cum ia contact cu ceilalți? stă izolat? Întrebări și îngrijorări pertinente care vin din dragostea și grija unui părinte pentru copilul lui.

Așadar, hai să vedem! Cât de mult socializează copiii în mediul Montessori și cum se întâmplă asta?

Încercând să-mi explic cum anume s-a dezvoltat acest mit asociat ideii de Montessori, cum că în Montessori copilul lucrează doar singur și nu prea socializează, am găsit câteva explicații.

Una dintre cele mai vizibile cred că e faptul că în Montessori, copilul are un parcus individualizat, iar lecțiile de grup nu sunt modalitatea principală de a transmite cunoștinte academice. S-a dezvoltat ideea conform căreia, pentru că nu există lecții de grup frecvente, nu există nici socializare. Ceea nu este adevărat.

Educatorul realizează planificări personalizate, în funcție de fiecare copil, luând în calcul și observând abilitățile, nevoile și interesele acestuia. Fiecare copil primește o prezentare individuală, 1 la 1, atunci când este pregătit să lucreze cu un anumit material, după care are libertatea de a exersa cât de mult simte cu acea activitate. Da, copilul lucrează singur, pentru că singur se poate concentra la formarea abilităților sale, prin muncă individuală și prin concentrare. Tu ca adult, dacă vrei să înveți să croșetezi sau să cânți la un instrument, vei avea nevoie de aceleași lucruri: de cineva care să îți arate cum să faci, de instrumentele necesare și de timp să exersezi singur, până când îți iese. Probabil ai să descoperi că dacă ești întrerupt, va trebui să o iei de la capăt sau nu vei mai putea să te concentrezi.

Lucrul individual nu este echivalentul lipsei de socializare. Este munca copilului de a învăța, de a-și dezvolta abilități, de deveni bun la ceea ce face. Printre aceste abilități pe care și le dezvoltă, sunt și abilitățile sociale. Și ele se dezvoltă tot prin exersare individuală, dar ai nevoie de oameni pentru a exersa, așa că exersezi împreună cu alții, în contexte diferite. Vezi pe cineva care face ceva și vrei să încerci și tu. Suntem ființe sociale, iar natura noastră ne îndeamnă spre a absorbi reguli și tipare sociale, iar asta o facem exact în această perioadă de până la 6 ani. Modelele sociale din jurul nostru ne ajută să înțelegem cum funcționează societatea.

În mediul Montessori, copilul primește prin adulții din jur modele de comportament social. Există numeroase întâlniri în grup, în care se discută și se stabilesc reguli ale grupei, responsabilități, întâmplări, schimbări apărute în grupă și diferite subiecte care contribuie la realizarea coeziunii grupului și construiesc acea microsocietate, prin care copilul începe să înțeleagă cum funcționează oamenii, ce se face și ce nu.

Copiii participă la lecții de grație și curtoazie, denumire care poate nu îți spune foarte multe, dacă nu ai mai auzit de ea. Aceste discuții în grupuri mici sunt ocazii excelente pentru a transmite o regulă de comportament (când cineva se concentrează la lucru, îl observăm de la distanță, fără a-l întreupe), un mod de a te purta într-un anumit context social (la masă, ne așteptăm rândul pentru a putea să ne servim cu mâncare), un fel de a te adresa cuiva arătând grijă și empatie față de el (dacă un coleg s-a împiedicat, îl ajutăm să se ridice și îl întrebăm dacă e bine). Adultul exemplifică un comportament, iar copiii exersează alături de el. Bineînțeles că învățarea cea mai bună a acestor reguli sociale se face în contexte spontane, reale. Atunci când dai peste un coleg în grupă, îi spui Îmi cer scuze; dacă un coleg mai mic nu poate să se încalțe îi oferi ajutorul Ai nevoie de ajutor? Mediul Montessori oferă foarte multe ocazii de a exersa aceste reguli sociale.

Grupele din mediul Montessori sunt mixte (0-3 ani, 3-6 ani). Asta înseamnă că un copil care vine într-o clasă Montessori, va avea experiența de a fi printre cei mai mici ai grupei, cei mijlocii și apoi printre cei mai mari. Asta e o ocazie extraordinară de a exersa socializarea. Atunci când rolurile se schimbă, abilitățile tale se construiesc treptat. Mai întâi, îi observi pe cei mai mari, care lucrează și au alte abilități, ceea te motivează și pe tine, pentru că vezi că prin lucru ai să ajungi să poți face tot mai multe. Apoi ești tu printre cei mari și poți să îți perfecționezi abilitățile, învățându-i și pe cei mici, dezvoltându-ți astfel empatia, răbdarea, capacitatea de a transmite ceea ce ai învățat. Deseori se întâmplă ca un copil care cunoaște foarte bine un material și este expert în a-l folosi, să îl prezinte unui coleg mai mic. Asta îți dă un sentiment de încredere și îți construiește stima de sine.

Copii au libertatea de mișcare în mediul Montessori și libertatea de a discuta cu ceilalți oricând simt nevoia, respectând desigur nevoile celorlalți: dacă un alt coleg lucrează, aștepți până termină, pentru a nu-l deranja din ceea ce face; atunci când discuți cu cineva o faci pe un ton potrivit, fără a țipa, așa cum faci într-o societate, atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău. De asemenea, copiii aleg cu cine lucrează, dacă au optat pentru un material cu care pot lucra în pereche sau în grup. Zumzăitul unei clase Montessori este ceva caracteristic și e un semn că mica societate a grupei funcționează și înflorește. Zumzăitul vine din copii care vorbesc între ei, care își vorbesc lor în timp ce lucrează, care petrec timp citind o carte cu voce tare sau pregătind masa cu alți colegi.

Multe dintre materialele din aria de Viață practică sunt dedicate îngrijirii personale și îngrijirii mediului. Copilul pregătește gustări singur, pe care de multe ori alege să le împartă cu ceilalți. UIte o imagine care are o valoare aparte: un copil de 3 ani care se plimbă cu o farfuriuță în mâini, pe care stau felii de banană tăiate de el, cu scobitori înfipte cu grijă în fiecare felie, întrebându-și colegii dacă vor banană. Rezultatul muncii sale este vizibil, palpabil și e contribuția sa la nevoile grupei, pentru că a pregătit ceva pentru el și pentru ceilalți. Multe dintre abilitățile pe care copiii le dezvoltă au aplicabilitate în acțiunile de zi cu zi pe care le fac pentru sine și pentru colegi sau adulți. Un părinte mi-a spus într-o zi cum covorașul pe care îl ține sub picioare la birou, este mereu rulat și derulat cu grijă, aranjat de către fiica sa, atentă la nevoia sa, pentru a-i ține de cald.

Gustarea luată împreună, discuțiile la colțul de lectură despre diferite subiecte care le-au captat atenția, jocurile afară, lucrul împreună cu un prieten, observarea unui coleg care lucrează, responsabilități comune care construiesc grupa, consolarea unui coleg care are un moment greu, discuții în grup despre sentimente, nevoi și viața grupei sunt doar câteva din momentele în care copiii socializează sănătos, care contribuie la unitatea grupei și la dezvoltarea fiecărui copil în parte.

Am menționat socializarea sănătoasă, căci este important și cum socializează un copil. A socializa fără grijă față de cei din jur, fără a-ți folosi energia într-un mod constructiv, ci într-un mod care îți face rău ție și altora, este de fapt un mod haotic de a fi unul lângă celălalt. Prin socializarea din această perioadă se formează abilități sociale și tipare pe care le va folosi un copil în relațiile de mai târziu. Copiii au nevoie să învețe și să exerseze abilități care să le permită să se adapteze în societate, exprimându-și ideile și nevoile și în același timp, respectându-i pe ceilalți. Mediul Montessori le oferă ocazia să învețe cum să asculte fără a întrerupe, cum să își spună părerea, cum să înțeleagă că și ceilalți au sentimente și nevoi, cum să fie de ajutor și să ceară ajutor, cum să își dezvolte autocontrolul și să colaboreze pentru un scop comun, căci fiecare este valoros și trebuie ascultat.

Așadar, copiii socializează în Montessori. Vorbesc și vorbesc mult, cu atenție la cei din jur, dar fără a se anula pe ei. Copiii discută când simt nevoia, nu după un orar prestabilit de altcineva, învățând constant ce pot face pentru ei și pentru alții, cum își pot aduce contribuția în grupa care nu funcționează fără toți membrii ei, fără implicarea tuturor. Toată lumea contează, toată lumea este importantă și ceea spune fiecare are valoare și este ascultat.

Îți mulțumesc că ai citit până aici, vezi și alte articole, sau cursurile.