My Montessori Shelf » Blog

Read in English

Bariera de limbaj și provocările care vin la pachet

Cum să ajungi la copiii care nu vorbesc aceeași limbă cu tine? E posibil sau e doar o iluzie?

Limbajul capătă o cu totul altă semnificație atunci când limba pe care o vorbești este alta decât cea a copilului care stă în fața ta. Apreciezi micile conversații despre nimic și reevaluezi modalități prin care poți crea o legătură emoțională fără să te bazezi pe limbajul oral.

Prima experiență în care a trebuit să interacționez la grupă cu copii care vorbeau o altă limbă a fost în timpul cursului, în Germania, când făceam orele de practică. Atunci, pentru o perioadă am comunicat cu câțiva copii în engleză și foarte puțină germană. Am început să văd ce importanță are limbajul în grupă, dar a fost doar o frântură.

Experiența intensă care mi-a dat lumea peste cap și mi-a zdruncinat neuronii a fost în Vietnam, unde am predat ca pedagog vorbitor de limbă engleză într-o grupă de 3-6 ani.

Nu cred că te poate pregăti cineva pentru ce înseamnă să comunici cu o grupă de copii într-o limbă pe care nu o înțeleg sau o înțeleg puțin, o vorbesc puțin sau deloc. La asta se adaugă și că tu nu înțelegi limba vorbită de ei. Cred că trebuie să te lovească în plin pentru a simți toate implicațiile.

Să fii pedagog nou la o grupă abia formată vine oricum la pachet cu multe provocări, atunci când limba e aceeași: adaptarea ta și a lor, crearea unui mediu emoțional sigur, dobândirea încrederii lor, crearea unui cadru cu reguli ferme, dar cu respect pentru copil, recunoașterea ta ca autoritate de încredere, conectarea cu fiecare în parte și lista poate continua. Să fii pedagog nou la o grupă la care nu-ți vorbește limba (care oricum nu e limba ta nativă) este cu totul altă dimensiune.

Înveți să creezi gesturi pentru propoziții la care nu te-ai fi gândit că ai să le mimezi decât poate, într-un joc de mim. Did you flush the toilet? (Ai tras apa?), Wash your cup, please! (Spală-ți cană, te rog!), You are not Spiderman, you are X (Nu ești Spiderman, ești X). Repeți aceleași propoziții la nesfârșit, lucru care se întâmplă în orice grupă, doar că aici simți de multe ori că e în van, că n-o să te înțeleagă niciodată. Să creezi o conexiune cu un copil care nu vorbește limba ta și nu o înțelege cred că este una dintre cele mai frustrante și mai provocatoare experiențe pe care le-am trăit până acum. Mi-am dat seama că o parte atât de mare din relația mea cu un copil de la grupă stă în simple momente pe care le iei ca un dat când le trăiești zilnic, dar care capătă alt sens când nu le mai ai. Momente în care vorbești despre ceva ce îi place, în care spui cuvintele potrivite când el este furios, trist sau într-o criză în toată regula. Lucruri pe care nu le poți face când nu vorbiți aceeași limbă.

Cum e să gestionezi un conflict între doi copii dintre care unul înțelege și vorbește puțin engleză, iar celălalt deloc? Secvență dintr-un film de comedie (comedie neagră, apropo), în care tu vrei din tot sufletul să fii cea mai bună versiune a ta pentru a explica fiecăruia, pentru a-i ajuta să înțeleagă de ce îi oprești din a se bate, într-un mod care să aibă sens pentru ei. Ce iese este în cel mai bun caz o discuție aproape inteligibilă cu unul dintre ei și abandonarea discuției de către celălalt. Frustrarea din interiorul tău? Cote maxime. Dar găsești soluții, apelezi la colega ta și cu ea ca translator reușești să ajungi la o discuție folositoare pentru toată lumea.

Primele luni au fost pline de refuzuri, revolte, frustrări și haos. Primul impuls al lor era de cele mai multe ori să caute adultul de la grupă care vorbea vietnameză (asistenta). Primul impuls al meu, să fug. Dar nu am fugit, ci am rămas cu gândul de a găsi soluții. Și am găsit, cu consecvență și cu redefinirea așteptărilor pe care le aveam, care nu făceau decât să-mi reamintească cât de departe sunt de ele. Departe, pentru că nu erau așteptări realiste pentru copii care abia învățau engleza și pentru mine care, cu siguranță nu aveam să învăț vietnameză prea curând sau în timp util.

O lecție în trei timpi în care îl înveți pe copil denumirile unor mamifere devine ori frustrantă ori amuzantă (asta dacă aveam norocul să înțeleagă lecția la care l-am invitat și să accepte). Put elephant on your head! (el îl pune pe masă). Please give me giraffe! (el o pune în alt colț al mesei). Dar privind partea bună a lucrurilor, măcar identifica denumirile!

Au fost multe conversații între ei, între ei și ceilalți adulți, pe care eu nu le-am înțeles și la care nu puteam să particip. Nu mai spun cât de multe informații primești din bucățelele astea și cât de mult se sudează relațiile pedagog-copil din mici discuții despre nimic. Chiar dacă asistenta mea vorbea engleză, nu puteam mereu să o chem pentru a traduce orice cuvânt și pentru a intermedia toate discuțiile. Era literalmente imposibil.

Aș putea scrie la nesfârșit despre cât de mult a însemnat lipsa acestui liant în crearea relațiilor la grupă. Dar am să aleg să mă concentrez pe ce m-a învățat. M-a învățat că mereu există un mod de a te conecta cu un copil, chiar dacă limbajul nu e acolo să te susțină. M-a învățat să apreciez și mai mult darul de a folosi limbajul ca pe o unealtă puternică în a mă conecta cu copiii și cu ceilalți. M-a învățat că emoțiile sunt universale și că le poți citi pe fața unui copil, chiar dacă nu îi înțelegi cuvintele. M-a învățat să mă bucur de micile victorii și să-mi setez așteptări realiste.

Dacă vrei să ai un reality-check foarte puternic ca pedagog sau ca adult care lucrează cu un copil și dacă vrei să apreciezi importanța limbajului și comunicarea cu copiii în aceeași limbă, du-te să predai într-o limbă diferită, unor copii care nu înțeleg limba respectivă și cu care nu ai o limbă comună.

Încrederea că o să mă înțeleagă până la urmă s-a diminuat cu siguranță, dar nu într-atât încât să renunț. Trebuia să continuu, pentru că nu-mi stă în fire să renunț ușor. Am încercat să creez conexiunea cu fiecare dintre ei prin alte lucruri mici. O îmbrățișare sau un pup, o frunză sau o floare pe care le-am dat-o cadou, găsirea unui caiet pierdut, mângâieri sau simpla prezență la somn, prezența în momente de furie sau tristețe, aprecierea efortului depus pentru un desen, alergarea pe terenul de fotbal, înmormântarea unei pisici.

Și a mers! Cu unii mai bine, cu alții mai puțin, dar cu fiecare dintre ei cu siguranță am făcut progrese. Chiar dacă progresele par mici din exterior. Să știi că un copil care nu vorbea deloc engleză, înțelege un mesaj din partea și alege să colaboreze cu tine, asta da reușită! Pași mici și siguri, constanți și deschiderea spre a găsi soluții, asta m-a ajutat să nu renunț.

Poți crea o legătură cu un copil care nu-ți vorbește limba, chiar dacă nu e atât de intensă, chiar dacă nu e atât de solidă, dar poți. Ceea ce mă face și mai motivată să încerc din toate încheieturile cu copiii care-mi vorbesc limba. Fără scuze atunci!

Îți mulțumesc că ai citit până aici, vezi și alte articole, sau cursurile.